ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. sg. ultimatívă, pl. ultimatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ULTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de ultimatum; care conține un ultimatum. /<fr. ultimatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink