ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ULTRAMARÍN n. Substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.). /<germ. Ultramarin, fr. ultramarine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ULTRAMARÍN I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră. II. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf. (< germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ULTRAMARÍN s. v. albăstreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ultramarín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink