UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
umblătór adj. m., s. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink