UMBRÁR, umbrare, s. n. Adăpost împotriva arșiței soarelui oferit într-un loc deschis de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori; p. gener. orice adăpost (special amenajat) împotriva arșiței. – Umbră + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UMBRÁR s. (Olt.) șop. (Ședea sub un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
umbrár s. n., pl. umbráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UMBRÁR ~e n. Adăpost împotriva arșiței (la umbra unui copac, făcut din pânză, verdeață etc.). /umbră + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UMBRARUL-DOÁMNEI s. v. crețișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink