Dex umezi

UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

UMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.

umezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. umezeáscă

ÚMED, -Ă, umezi, -de, adj. 1. Care a stat într-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid și nu s-a uscat încă; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosferă, aer, mediu) încărcat cu vapori de apă. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor; galeș, duios. – Lat. humidus.

A SE UMEZÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed

A UMEZÍ ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed

ÚMED ~dă (~zi, ~de) 1) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau alt lichid; jilav; reavăn. Rufe ~de. ◊ Ochi ~zi ochi înlăcrimați. 2) (despre atmosferă) Care este încărcat cu vapori de apă. ◊ Climă ~dă climă caracterizată prin ploi și cețuri dese. 3) (despre locuințe, pereți, ziduri etc.) Care se caracterizează prin igrasie; igrasios. /<lat. humidus

ÚMED adj. 1. v. jilav. 2. v. igrasios. 3. verde. (Lemne ~ de foc.) 4. (MET.) v. ploios. 5. v. înlăcrimat. 6. umezit. (Un obiect ~.)

A (se) umezi ≠ a (se) usca

Umed ≠ uscat

úmed (-dă), adj. – Jilav, neuscat. – Istr. umid. Lat. hūmĭdus (Pușcariu 1802; REW 4233), cf. it. umido. – Der. umedos, adj. (umed, jilav); umezi, vb. (a deveni sau a face să devină umed, a înmuia, a stropi); umezeală (var. umejune, umegiune), s. f. (umiditate).

úmed adj. m., pl. úmezi; f. sg. úmedă, pl. úmede