Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNÍ [pr.: üni] adj. invar. (despre țesături) Care are o singură culoare; unicolor. /Cuv. fr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNÍ adj. invar. unicolor, (pop.) sadea (invar.). (O țesătură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UNÍ vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN,) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Doua elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifíca. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UNÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uni- – Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
uní adj. invar. [u pron. fr. ü]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
uní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. și pl. uneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE UNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A UNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) uni ≠ a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink