UNICÁT, unicate, s. n. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. – Din germ. Unikat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNICÁT s.n. Unicul exemplar (al unui act, al unui obiect etc.). ◊ Unicat artistic = calitate a unei opere de artă de a fi unică, inimitabilă și irepetabilă. ♦ Primul exemplar dintr-un act. [< germ. Unikat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNICÁT s. n. exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect etc. (< germ. Unikat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
unicát s. n., pl. unicáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNICÁT ~e n. Obiect sau document într-un singur exemplar. /<germ. Unikat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink