UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNITÁR adj. 1. v. omogen. 2. v. inseparabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitáră, pl. unitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNITÁR ~ă (~i, ~e) Care formează o unitate; care constituie un tot întreg. Partid ~. /<fr. unitaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink