UNITARIÁN, -Ă, unitarieni, -e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creștină care neagă dogma trinității. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [Pr.: -ri-an] – Din fr. unitarien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNITARIÁN, -Ă adj. Referitor la unitarism. ◊ Confesiune unitariană = confesiune creștină reformată, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu. // s.m. și f. Adept al acestei confesiuni; unitarist. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. it. unitariano, engl. unitarian < lat. unitus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNITARIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al unitarismului; unitarist. (< fr. unitarien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
unitarián adj. m. (sil. -ri-an), pl. unitariéni (sil. -ri-eni); f. sg. unitariánă, pl. unitariéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNITARIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de unitarism; propriu unitarismului. [Sil. -ri-an] /<fr. unitarien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNITARIÁN2 ~éni m. Adept al unitarismului. [Sil. -ri-an] /<fr. unitarien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink