UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIVALÉNT, -Ă adj. (Rar) Monovalent. [< fr. univalent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
univalént adj. m., pl. univalénți; f. sg. univaléntă, pl. univalénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink