UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSALÍSM s. universalitate. (~ul preocupărilor sale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
universalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink