URACÍL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uracíl s. n. (sil. mf. ur-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink