URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URBÁRIU s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urbáriu s. n. [-riu pron, -riu], art. urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (sil. ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink