URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URCIOR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URCIÓR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URCIÓR s. (MED.) (reg.) minegoci. (~ la ochi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urciór (-oáre), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
urciór (vas, furuncul) s. n., pl. urcioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URCIÓR1 ~oáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt și lunguieț, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se țin diferite lichide. 2) Conținutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URCIÓR2 ~oáre n. Inflamație acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. /<lat. hordeolus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink