Dex urechelniță

URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.

URECHÉLNIȚĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.

URECHÉLNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țâța-mie-lului, varză-de-stâncă.

urechélniță s. f., g.-d. art. urechélniței; pl. urechélnițe

URECHÉLNIȚĂ¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi și membrele an-terioare în formă de clește. 2) Insectă noc-turnă, de talie mică, brună, cu corpul subțire, având abdomenul terminat cu o parte cor-noasă de forma unui clește. /ureche + suf. ~elniță

URECHÉLNIȚĂ² ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, având frunze cărnoase, eliptice și flori roz sau roșii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze ovale și flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elniță