URETÉR, uretere, s. n. Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica u*****ă. – Din fr. uretère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URETER- v. uretero-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URETÉR s.n. Fiecare dintre cele două canale care leagă rinichii cu vezica u*****ă. [< fr. uretère, cf. gr. oureter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URETÉR1 s. n. conduct pereche care leagă rinichii de vezica u*****ă. (< fr. urétère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
URETER2(O)- elem. „ureter”. (< fr. urétér/o/-, cf. lat. ureter, gr. oureter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uretér s. n., pl. uretére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URETÉR ~e n. (la om și la mamifere) Canal membranos prin care se scurge u***a din bazinetul renal în vezica u***ară. /<fr. uretere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink