Dex urmărire

URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.

URMĂRÍRE s. 1. v. fugărire. 2. supraveghere. (Pus sub ~.)

urmăríre s. f., g.-d. art. urmărírii; pl. urmăríri

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.

A URMĂRÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. ~ hoțul. 2) A privi cu atenție. ~ o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observații (cu gândul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urmă + suf. ~ări

URMĂRÍRE ~i f. v. A URMĂRI. ◊ ~ penală acțiune judiciară de strângere a probelor pentru dovedirea vinovăției infractorului. / v. a urmări

URMĂRÍ vb. 1. v. fugări. 2. v. spiona. 3. v. supraveghea. 4. v. obseda. 5. v. viziona. 6. v. asculta. 7. v. analiza. 8. v. examina. 9. v. aspira.

urmărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. urmăreáscă