URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urmăritór s. m., pl. urmăritóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URMĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
urmăritoáre s. f., g.-d. art. urmăritoárei; pl. urmăritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink