URTICÁRIE, urticarii, s. f. Boală care se manifestă prin apariția pe piele a unor bășicute de culoare roșie, însoțite de mâncărime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticáre s. f.] – Din fr. urticaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URTICÁRIE f. Erupție de natură alergică, sub formă de bășici roșii sau albe, care produc mâncărime. [G.-D. urticariei; Sil. -ri-e] /<fr. urticaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URTICÁRIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URTICÁRIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr. urticaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
URTICÁRIE s. (MED.) (pop.) blândă. (~ pe piele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urticárie s. f. (sil. -ri-e), art. urticária (sil. -ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. urticárii, art. urticáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink