Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
USCÄ‚TÚRÄ‚, uscături, s. f. 1. Creangă subÈ›ire È™i uscată. ♦ AÈ™chie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (È™i fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
USCĂTÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. vreasc. 2. (înv.) secătură. (Curăță copacul de ~i.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uscătúră s. f., pl. uscătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
USCĂTÚRĂ ~i f. 1) Creangă uscată; vreasc. A strânge ~i. 2) la pl. Fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink