Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de a utila. – V. utila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UTILÁRE s.f. Acțiunea de a utila și rezultatul ei; înzestrare. [< utila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UTILÁRE s. dotare, dotație, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
utiláre s. f., g.-d. art. utilării; pl. utilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink