UVERTÚRĂ, uverturi, s. f. Compoziție muzicală pentru orchestră, concepută ca introducere la o operă, la un oratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă (alcătuită din trei părți). – Din fr. ouverture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UVERTÚRĂ s.f. Compoziție muzicală orchestrală compusă de obicei ca introducere la o operă, la un balet. ♦ Piesă orchestrală de concert, alcătuită dintr-o singură parte, având la bază un program, și care nu are legătură cu vreun spectacol. ♦ Piesă instrumentală constituind partea introductivă a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouvertüre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UVERTÚRĂ s.f. ♦ Piesă orchestrală de concert de sine stătătoare, dintr-o singură parte și având la bază un program.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uvertúră (-ri), s. f. – Compoziție muzicală de introduce a unei opere, oratoriu etc. Fr. ouverture.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
uvertúră s. f., g.-d. art. uvertúrii; pl. uvertúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UVERTÚRĂ ~i f. Piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporții (destinată să introducă spectatorul în atmosfera operei ce urmează) sau care constituie o lucrare independentă. /<fr. ouverture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink