UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo. 2. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (1). ♦ (Substantivat, f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (1). – Din rus. uzbek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UZBÉC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus. uzbek)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uzbéc s. m., adj. m., pl. uzbéci; f. sg. uzbécă, g.-d. art. uzbécei, pl. uzbéce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UZBÉC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Uzbekistanului sau populației lui; din Uzbekistan. /<rus. uzbek
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UZBÉC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau este originară din Uzbekistan. /<rus. uzbek
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink