UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UZÚRĂ1 s.f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UZÚRĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
uzúră (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UZÚRĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink