UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UȘURÍNȚĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (livr.) lejeritate, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. v. îndemânare. 3. v. sprinteneală. 4. v. avantaj. 5. v. superficialitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ușurință ≠ greutate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UȘURÍNȚĂ ~e f. Caracter ușor. ◊ Cu ~ a) fără eforturi; b) cu nepăsare; cu indiferență. [G.-D. ușurinței] /ușor + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink