VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VACUOLÁR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuolaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VACUOLÁR, -Ă adj. cu vacuole. (< fr. vacuolaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vacuolár adj. m. (sil. -cu-o-), pl. vacuolári; f. sg. vacuoláră, pl. vacuoláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink