VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard. – Din fr. vagant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VAGÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr. vagant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vagánt adj. m., pl. vagánți; f. sg. vagántă, pl. vagánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink