VALVÚLĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor și canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. și: válvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÁLVULĂ s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Membrană situată la orificiul unor organe, care, deschizându-se, permite trecerea unor lichide numai într-o anumită direcție. [Acc. și: valvúlă. / < fr. valvule, cf. lat. valvula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÁLVULĂ s. f. 1. (anat.) cută membranoasă și elastică la orificiul unor organe, care permite trecerea unor lichide (sânge, limfă) numai într-o singură direcție. 2. (bot.) valvă mică. 3. (tehn.) robinet cu valvă. 4. dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. (< fr. valvule, lat. valula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VALVÚLĂ ~e f. 1) tehn. Valvă mică. 2) anat. Supapă membranoasă, sutiată la orificiul unor organe, care permite circulația lichidelor în corp numai într-o direcție. [G.-D. valvulei] /<fr. valvule, lat. valvula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink