VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vámeș s. m. pl. vámeși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÁMEȘ s. (rar) vămuitor, (înv.) mitar, mitarnic, schelar. (Era ~ la graniță.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vámeș s. m., pl. vámeși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÁMEȘ ~i m. 1) Funcționar având misiunea să execute controlul și taxarea mărfurilor care trec prin vamă. 2) înv. Dregător învestit cu funcția de a încasa veniturile vamale. /<ung. vámos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink