Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VANÍLIE s.f. 1. Varietate de orhidee mexicană, cultivată la tropice pentru fructele sale. ♦ Fructul acestei plante, folosit mai ales la produsele de cofetărie și de parfumerie. 2. Plantă din familia boraginaceelor; vanilie sălbatică; (pop.) buruiana-dalacului; iarba-soarelui. [Gen. -iei. / cf. fr. vanille, it. vaniglia, lat.sc. vanilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VANÍLIE s. f. orhidee mexicană cultivată la tropice pentru fructele sale aromatice, în formă de păstaie; fructul la produsele de cofetărie și de parfumerie. (< it. vaniglia fr. vanille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VANÍLIE s. v. vanilină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vanílie s. f. (sil. -li-e), art. vanília (sil. -li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VANILÍE ~i f. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agățătoare și fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /<fr. vanille, it. vaniglia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)