VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vaniline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VANILÍNĂ f. Substanță cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică și folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VANILÍNĂ s. (rar) vanilie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VANILINĂ s.f. Substanță albă, sub formă de cristale, cu parfum specific, care apare la suprafața păstăilor fermentate și uscate de vanilie. Se produce și sintetic, ca înlocuitor pentru cea veritabilă, ambele produse fiind utilizate ca aromatizant.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink