VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: variațiune s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VARIÁȚIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezintă (multe) schimbări. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (La pl.; și în forma variațiuni) Piesă muzicală compusă pe o temă sau pe un motiv dat, căruia i se adaugă diferite ornamentații. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. 3. (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile funcției în două puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivități sub influența anumitor factori. [Gen. -iei, var. variațiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VARIÁȚIE s. f. 1. schimbare, transformare; stare a unui lucru care prezintă schimbări. ◊ diversitate, felurime. 2. (biol.) apariție a unui caracter nou la unul sau mai mulți indivizi ai unei specii. 3. (mat.) ~ unei funcții = diferența dintre valorile funcției în două puncte; calculul ~ ilor = capitol al analizei funcționale care studiază proprietățile variațiilor de funcții. 4. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivități. (< fr. variation, lat. variatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
variáție (modificare, diversificare) (-ri-a-ți-e) s. f., art. variáția (-ți-a), g.-d. art. variáției; pl. variáții, art. variáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VARIÁȚIE s. 1. modificare, schimbare. (~ temperaturii.) 2. v. diversitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Variație ≠ constanță, uniformitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
variáție s. f. (sil. -ri-a-ți-e), art. variáția (sil. -ți-a), g.-d. art. variáției; pl. variáții, art. variáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VARIÁȚIE ~i f. 1) Trecere de la o stare (sau formă, valoare) la alta. 2) Diferență dintre două stări (sau forme, valori) succesive; modificare; schimbare; transformare. ~a temperaturii. ~ a intensității. 3) muz. Modificare a unei teme prin intermediul anumitelor procedee. 4) Compoziție muzicală, constând dintr-o temă și din modificările de ritm ale acesteia. 5) mat. Modificare a valorii unei mărimi sau funcții. [G.-D. variației; Sil. -ri-a-ți-e] /<fr. variation, lat. variatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink