Dex varsta

VẤRSTĂ¹, vấrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (Înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = evul mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.

VẤRSTĂ², vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din scr. vrsta.

A VÂRSTÁ vârstéz tranz. reg. A face să fie străbătut de vârste. /Din vârstă

VÂRSTĂ¹ ~e f. 1) Durată de timp socotită de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; etate. ◊ În ~ bătrân. Între două ~e nici tânăr, nici bătrân. În floarea ~ei tânăr. 2) Număr de ani care se cer pentru ca o persoană să fie supusă unor obligații sau să se bucure de anumite drepturi. ~ școlară. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epocă; ev. [G.-D. vârstei; Sil. vâr-stă] /<sl. vrusta

VÂRSTĂ² ~e f. reg. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); vârcă; dungă. /< sb. vrsta

v'ârstă¹ (etate) s. f., g.-d. art. v'ârstei; pl. v'ârste

v'ârstă² / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste

VÂRSTÁ vb. v. dunga, tărca, vărga.

VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.

VÂRSTĂ s. 1. etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) 2. (pop.) seamă. (Copii de ~ lui.)

VÂRSTĂ s. v. brâu, buchet, dungă, linie, mănunchi, șuviță, vargă, vechime.

vîrstă (-te), s. f. – 1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).

vârstá vb., ind. prez. 1 sg. vârstéz, 3 sg. și pl. vârsteáză

vârstă (timp) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste

vârstă (dungă, buchet) s. f., g.-d. art. vârstei; pl. vârste