VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. veće.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VECÉ2, veceuri, s. n. Closet. [Var.: vecéu s. n.] – Din pronunțarea românească a inițialelor w[ater] c[loset].
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VECÉ s. v. closet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink