VELÁR1, -Ă, velare, adj.n. și f., s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELÁR2, velari, s. m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. – Cf. it. velaio, fr. voilier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELÁR, -Ă adj. Consoană velară (și s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VELÁR s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tenzilor navei. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. [Cf. it. velaio, fr. voilier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VELÁR1 s. m. 1. muncitor, marinar specializat în confecționarea și repararea velelor și a tendelor navei. 2. marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele. (< it. velaio, fr. voiler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VELÁR2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VELÁR adj. (FON.) gutural. (Consoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
velár adj. m., pl. velári; f. sg. veláră, pl. veláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VELÁR ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. /<fr. vélaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink