VELNICÉR, velniceri, s. m. (Reg.) Proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu. – Velniță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELNICÉR s. povarnagiu, (reg.) balgier, rachier, țuicar, velnițar, vinărsar, (înv.) povârnar. (~ul era proprietarul unei poverne.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
velnicér s. m., pl. velnicéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VELNICÉR ~i m. înv. Persoană care ține o velniță. /velniță + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink