VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENTRÁL, -Ă adj. Din regiunea pântecelui; referitor la această regiune. [< fr. ventral, cf. lat. ventralis < venter – pântece].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VENTRÁL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). (< fr. ventral, lat. venralis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VENTRÁL adj. v. abdominal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ventrál adj. m., pl. ventráli; f. sg. ventrálă, pl. ventrále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de pântece; propriu pântecelui; abdominal. 2) Care se află în regiunea pântecelui. Parte ~ă. Colici ~e. [Sil. ven-tral] /<fr. ventral, lat. ventralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink