VENTRILÍCĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENTRILÍCĂ s. v. iarba-șarpelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VENTRILÍCĂ s. (BOT.) 1. (Veronica toumefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-celperit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ventrilícă s. f., g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VENTRILÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care crește prin regiunile cu climă temperată. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink