VERBÉNĂ s.f. v. verbină.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPORÍȘ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICÚȚĂ s. (BOT.) 1. urzicea. 2. (Verbena) verbină, (franțuzism) vervenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink