VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERDÍCT s.n. 1. Răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecată care are loc în urma unui concurs. 3. Hotărâre, judecată (definitivă). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevărat, dictum – spus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERDÍCT s. n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma unui concurs. 3. hotărâre, judecată (definitivă). (< fr. verdict)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERDÍCT s. 1. v. sentință. 2. v. apreciere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
verdíct s. n., pl. verdícte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERDÍCT ~e n. 1) jur. Hotărâre a unei instanțe judecătorești asupra vinovăției acuzatului, dată pe baza deliberării juraților. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorități care nu admite contraziceri. /<fr. verdict
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink