VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, s. f. I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dungă (în special la o țesătură). – Lat. virga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉRGĂ, vergi, s. f. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÁRGĂ vergi f. 1) ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificațiile laterale și de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaimă etc.). ~a-ciobanului plantă erbacee perenă, cu tulpină și ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule. ~de-aur plantă erbacee perenă, cu flori galbene, în formă de ciorchini. 2) înv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rău. A-i duce cuiva vergile a se îngrijora de soarta cuiva. 3) Lovitură aplicată cu o astfel de nuia. 4) înv. Unealtă cu care se încărca pușca sau se curăța țeava ei; arbiu. 5) Bețișor subțire și flexibil (din lemn, metal, os etc.) având diferite întrebuințări; baghetă. [G.-D. vergii] /<lat. virga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉRGĂ ~gi f. mar. Stinghie care fixează pânzele unei corăbii. /<fr. vergue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉRGĂ s.f. (Mar.) Bară așezată perpendicular pe catarg pentru susținerea pânzelor. [Pl. -gi, -ge. / < it. verga, cf. fr. vergue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉRGĂ s. f. (mar.) bară fixată perpendicular pe catarg pentru susținerea velelor. (< fr. vergue, it. verga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VARGA-PĂSTÓRULUI s. v. scăiuș, varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÁRGĂ s. v. baghetă, bețișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÁRGĂ s. 1. v. nuia. 2. v. băț. 3. v. joardă. 4. băț, coadă, nuia, prăjină, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ undiței.) 5. arbiu, vergea. (~ pentru curățat pușca.) 6. v. dungă. 7. (BOT.) varga-ciobanului = a) (Dipsacus silvester) (reg.) scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b) (Dipsacus pilosus) v. scăiuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VARGĂ-DE-ÁUR s. v. splinuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
várga-ciobánului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
várgă s. f., (nuia) g.-d. art. vérgii, pl. vergi; (dungă) g.-d. art. vărgii, pl. vărgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
várgă-de-áur (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vérgă (nav.) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink