VERÍNĂ, verine, s. f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care servește la prinderea lanțurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăți mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acționează suprafețele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
verínă s. f., pl. veríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink