Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERITÁBIL, -Ă adj. Adevărat, real; autentic. [Cf. fr. véritable, it. veritabile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERITÁBIL, -Ă adj. conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Veritabil ≠ neautentic, neveritabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
veritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilă, pl. veritábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERITÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform ade-vărului; veridic; autentic. O întâmplare ~ă. 2) Care nu este imitat; fără impurități; curat; pur. Aur ~. /<fr. véritable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)