VERNACULÁR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vernaculár adj. m., pl. vernaculári; f. sg. vernaculáră, pl. vernaculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink