VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VERSIFICATÓR s. v. poet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
versificatór s. m., pl. versificatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
versificatoáre s. f., g.-d. art. versificatoárei; pl. versificatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink