VÉRTEX s. n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din fr., lat. vertex.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉRTEX s.n. 1. Creștetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. Punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon în emisfera noastră, de la care acesta își schimbă direcția. [< fr., lat. vertex].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉRTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția. (< fr., lat. vertex)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÉRTEX s. (ANAT.) creștet, sinciput, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vértex s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink