VERTÍJ, vertijuri. s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERTÍJ s. v. amețeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink