Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: vesel (adjectiv) , veselă (substantiv feminin)   
VESÉLĂ s. f. Totalitatea vaselor folosite la masă. – Din fr. vaisselle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VESÉLĂ f. Totalitate a recipientelor folosite la pregătirea și/sau servirea mâncării la masă; vase; blide. /<fr. vaisselle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VESÉLĂ s.f. Totalitatea vaselor folosite la masă; văsărie. [< fr. vaiselle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VESÉLĂ s. f. ansamblu de piese și accesorii destinate a servi la masă. (< fr. vaisselle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VESÉLĂ s. văsărie. (~ unui restaurant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vesélă s. f., g.-d. art. vesélei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) și adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioșie, bună dispoziție, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveselește; care aduce dispoziție, voie bună. /<sl. veselu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉSEL adj. 1. v. glumeț. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreț, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. și reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel.Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)