VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VETERINÁR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VETERINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de prevenirea și vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii și vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veteri-naire, germ. veterinär
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VETERINÁR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink