VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉȘNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Veșnic ≠ efemer, temporar, vremelnic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
véșnic adj. m., pl. véșnici; f. sg. véșnică, pl. véșnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÉȘNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează în veci; cu existență permanentă; etern. /<sl. vĕținu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink